Pentru ca multi din cunoscutii mei au spus ca le place melodia dar ca vocea lui Dan Lazar li se pare putin stresanta le-am facut o varianta fara “toate-s la feeeeeeeeeel, toate-s la feeeeeeeeelllll” ale domnului Dan Lazar. Pe mine unul nu ma deranjeaza insa… as fi vrut sa le fac si lor pe plac si sa ii ajut sa ‘scape’ de stres.
Iata ce-a iesit:
După o noapte rece, cu cer fără stele,
Urmează prima zi, din restul vieţii mele
Lacrimile tale grele ce se cern prin gene
Îmi cer parcă să rămân, dar nu mai am vreme
Am să plec o vreme, o să mă-ntorc, nu te teme,
N-am să uit că sângele tău îmi curge-n vene
Am crescut ca mulţi alţii într-un bloc murdar,
Lângă un calorifer rece, cu ochii pe contuar,
Toate trec, aşa se spune,
Dar nimic nu trece fără să lase urme, pe bune
Fă bine, alege-ţi din timp drumul,
Timpul se scurge printre degete, strânge pumnul
Totuşi sper, să fiu liber cer
Nu vreau să mai văd acelaşi raft gol în frigider,
E ultimul meu tren, şti că îl aştept de mult
Îţi promit de pe acum, jur, c-o să te sun
Ref X2:
Acum plec, trag uşa după mine
Abia aştept, să ne vedem cu bine
Păşesc încet, în roua dimineţii
Fără bilet stau ascuns în trenul vieţii
E ciudat să spun asta, e nedrept că plec,
Dar e dreptul meu să-mi fac un rost,
Să-ncerc, s-aleg un drum mai bun,
Am mai greşit, nu neg,
Aici n-ai cu ce să te-alegi, sper că mă-ntelegi,
E o ţară de căcat, scuză-mi limbajul
Dar şi ăştia ca şi comuniştii ne-au dat dreacu
Până acum toţi şi-au ridicat vile
Şi omul de rând se luptă ptr banii de-ntretinere
Cu zilele, nu vreau să mă obişnuiesc cu asta
De ce îşi bat joc de viaţa mea, îmi dau ei alta? Hm?
Confort nu, bani nu, speranţe mici
Am enşpe mii de motive să zbor de-aici, ce zici?
Aici simţim că o povară grea de mici,
Acea mână-n spate ce nu te lasă să te ridici
Şti că am puţini prieteni, dar îi am de-o viaţă
Spune-le, te rog, şi lor c-o să-mi lA¯pseasca
Ref X2:
Acum plec, trag uşa după mine
Abia aştept, să ne vedem cu bine
Păşesc încet, în roua dimineţii
Fără bilet stau ascuns în trenul vieţii.
