“– Ce faci de Crăciun?”

Nu îmi vine să cred că până și în ziua de azi se mai pune întrebarea asta. Ne uităm în fiecare an tradiția sau ea are tendința să se schimbe? Sau noi ne schimbăm? Un răspuns sincer și sigur la întrebare ar fi “– Acasă, cu familia.” Cel puțin ăsta a fost răspunsul de pe buzele tuturor până mai acum 2-3 ani (sau mai mult?!), când Crăciunul și Sărbătorile s-au transformat în evenimente și party-uri din cluburi și pub-uri.

Mulți dintre noi am uitat ce înseamnă “acasă“, ce înseamnă căldura căminului și ce înseamnă “familie“. Și nu vorbesc de acasă ca loc, ci ca sentiment, pentru că de fapt, în esență asta înseamnă. Acasă este sentimentul de comoditate, sentimentul acela care-ți încălzește sufletul când îi vezi pe cei dragi fiindu-ți aproape. Când părinții vin cu sacoșile pline de cumpărături, de mâncăruri, verdețuri și alte arome și fel de fel de condimente pentru o masă bogată de Crăciun.

O dată cu trecerea timpului am pierdut noțiunea de “Sărbători Fericite alături de cei dragi”, și am înlocuit-o mai degrabă cu “Sărbători alături de cei beți” sau “Sărbători Fericite alături de colegi și prieteni”. Și asta pentru că în ultimul timp am ajuns să petrecem mai mult timp alături de colegii de serviciu sau/ori alături de cei pe care îi considerăm prieteni iar Sărbătorile de Crăciun ajung să fie petrecute alături de ei. Pentru că ei au devenit a doua noastră familie.

Nu zic că toți suntem la fel, nu zic că asta se întâmplă peste tot, ci doar ce am observat că se întampla în marile metropole.

“Ok, ce faci de Crăciun am inteles… sa zicem. Dar ce faci de Revelion?”

Păi, dacă Crăciunul se petrece în sânul familiei, de Revelion e altfel, taatii… E altă mâncare de pești (caras, biban, Văcărești, Mătăsari). De Revelion sunt anumite “tradiții” pe care mulți le ținem, le respectăm. Aruncăm chiloții mânjiți la cur de căcat, luăm alții noi, de firmă, LV, VERJACE, GUCGI, DU’și’Gunoiu’ [nu am de ce să le fac reclamă că gura mea nu mănâncă nimic de la ei pe baza asta]. Avem bani în buzunar, că deh, dacă intrăm în noul an cu bani în buzunar, TOT ANUL o să avem bani. Acum nu știu cu câți trebuie să intrii… dar o să sun la o tradiționalistă (sau orice ‘-istă’) să-mi comunice și o să tuituiesc (adică scriu pe twitter).

Revelionul nu se petrece singur! Asta este “lege”, cum mulți dintre noi știm, însă… dacă ceva intervine și nu poți fi cu persoana la care ții, pe care o iubești, pe care o îndrăgești, cu care crezi/vrei să ajungi să-ți petreci tot restul vieții… sau pur și simplu cu care vrei să-ți petreci momentul trecerii dintre ani, atunci… ai două posibilități: una, să treci peste, cu greu, ce-i drept și să te resemnezi așteptând trecerea Revelionului pentru întâlnirea cu ea, iar a doua… să nu treci peste și să rupi legătura cu acea persoană. Să însemne atât de mult pentru tine acea noapte încât să nu mai conteze tot ce s-a întâmplat între voi sau ce se putea întâmpla. Să fii o fire atât de orgoliosă încât să dai cu piciorul unei posibile jumătăți.

Și poate că știi asta, poate că ai fost o fire orgolioasă toată viața și ai avut de pierdut mult și aproape de fiecare dată, însă nu ți-a păsat pentru că “ai făcut fix așa cum ai vrut și nu regreți nimic“. Însă, stai puțin și gândește-te, încearcă să realizezi ce se petrece în viața ta și dacă vrei să pierzi și de data asta, dacă atât de mult contează pentru tine o singură noapte, când îți este impus să te distrezi, să bei, să fii alături de persoana aia, să ai bani la tine, să porți lucruri curate sau noi, să fii pensat(ă), aranjat(ă), tuns, frezat, spălat(ă), machiată și toate lucrurile ‘traditionale’.

Dacă ești ca mine atunci știu prin ce treci și știu ce înseamnă să-ți petreci Crăciunul și Revelionul singur, cu ea la distanță și să nu ai ce să faci, să nu depindă de tine absolut nimic. Și doare, și-ți vine să-ti iei lumea-n cap, sa-i iei la pulă pe toți, ești irascibil și prezinți un zâmbet fals însă nimeni nu știe ce este de fapt în sufletul tău, nimeni nu poate măsura ceea ce simți, ce vrei. Le zici tuturor că ești “okay” însă se vede, se simte și nu este în regulă. Încerci să îndepărtezi persoanele apropiate tocmai pentru a nu le strica buna dispoziție. Unele înțeleg, altele vor să fie lângă tine, deși nu știu că tu vrei doar să fii lăsat în pace, să fii în lumea ta și să rămâi acolo până trece perioada Sărbătorilor.

Cu trecerea timpului și avansarea în vârstă dai altă importanță Sărbătorilor. Adică, na… tu știi că ele sunt menite pentru a apropria familiile, pentru a înceta cu răutățile și pentru a deveni o persoană mai bună.

Căcat, eu nu mai cred asta. De ce să fiu tot restul anului un îngâmfat, să înjur, să scuip, să fiu nepoliticos și fix de Sărbători să încep să dau sms-uri cu urări de bine, să scriu pe facebook că va iubesc pe toți și că îmi sunteți dragi? Ipocrizia este răspândită și se vede cu ochiul liber pe Facebook, locul unde avem prieteni mai mulți decât ne putem imagina, neștiind mare lucru despre ei… decât cum arată și când este ziua lor.

Ne aflăm în era vitezei și tindem să trecem în viteză pe lângă lucrurile care cer răbdare și timp mai îndelungat pentru a le înțelege, iar timpul pierdut este singurul lucru pe care nimeni nu ni-l poate da înapoi.

Sărbătoriti alături de familia voastră adevărată! Alături de mamă, tată, frate, sora și orice altă parte a neamului vostru care mai este în viață, altfel o să ajungeți să îi regretați.

Nu va doresc altceva decât dragoste, pace și înțelegere!