Vremuri de mult apuse…

Aşa cum scrie mare, deasupra… s-au dus vremurile alea în care stăteam în faţă blocului şi scuipam seminţe închinându-ne la o sticlă de Coca-Cola. Acum nu ne mai petrecem nici măcar un sfert de oră (15 minute) din timpul săptămânii cu prietenii în faţa (sau spatele) blocului. Acum nu mai avem timp să pierdem uitându-ne pur şi simplu la lumea de pe stradă, cum trece… fiecare cu problemele şi gândurile lui. Am înţeles un lucru: lumea se schimbă, iar dacă rămâi pe loc, rişti să nu mai ai nici o şansa de a te integra în această mişcare spre “evoluţie”, sau… mai degrabă “involuţie”.
Am impresia că această “evoluţie” tinde mai mult spre individualism: nu ai timp de vechii prieteni iar noii tăi prieteni sunt colegii de muncă, nu ai timp de tine şi începi să slăbeşti, să te deshidratezi şi ajungi să-ţi vină rău pe stradă în timp ce te duci la maşină să pleci, unde crezi? la muncă.
Glumele pe care le aveam înainte parcă le făceam (sau mi se făceau) cu mai mult haz decât cele din ziua de azi. Până şi lumea era mult mai bună, până şi “baba de la parter” care ne certa să nu mai facem gălăgie, sau “nenea de la etajul 1″, unde dădeam mereu mingea sau fluturasul (atunci cand ne jucam badminton) şi îi sunam la uşă cerându-i-o de fiecare data… toţi aceştia ştiau că suntem copii şi că ne jucăm iar dacă ne certau nu o făceau cu răutate, ci din contra. Mereu a fost cineva mai în vârstă în familie care să ne înveţe şi să ne povestească problemele vieţii prin care a trecut şi să ne facă să înţelegem că nu trebuie neapărat să învăţăm din greşelile noastre, ci mai degrabă să înveţăm din greşelile altora.
Aşa cum se stie si cum s-a auzit (nimeni nu stie cine a spus-o prima oara), noi suntem Generaţia X, ultima generaţie care a savurat întradevăr, în adevăratul sens al cuvântului, copilăria.

Dacă vom continuă în acest fel nu ştiu cum va suna viitorul dar sunt sigur că nu va avea cine să-i răspundă…

Aşa cum a spus NaBelea (aka Danela, aka Danu’, aka Mo5uL) un foarte bun prieten (unul dintre cei mai “vechi” prieteni pe care îi am si cu care înca mai ţin legătura):

CEL MAI NASOL LUCRU ESTE SA TE SIMTI IN PLUS ACOLO UNDE CANDVA ERAI TOTUL

Dragoş Leasă, unul dintre artiştii care s-au făcut cunoscuţi prin intermediul internetului (dacă vă amintiţi seria “Duelul Vedetelor”), iar mai apoi a fost chemat în cluburi pentru a concerta (Club A), a compus o melodie destul de adevărată, destul de dureroasă şi nostalgică în acelaşi timp.
Fără alte adăugiri, va las s-o ascultaţi şi să vă amintiţi de vremurile de mult apuse… baftă!

Nota: acelasi post il puteti citi pe insemnari.ro, scris de mine 😉

8 Thoughts on “Vremuri de mult apuse…

  1. Aceeaşi gogoşică o vând şi eu. O aruncam când colo când venea un prof şi ne spunea ca NOI suntem VIITORUL. iar eu nu ne vedeam nici pe noi, nici viitorul şi cu siguranţă nici pe noi în viitor.

    Vreme trece, vreme vine… something something, nu îmi aduc aminte versurile.

    Ce încerc eu să spun încă de la primul cuvânt (şi abia acum îmi iese, ca dovadă a faptului că nu aveam nimic inteligent de spus acum) e că trecutul, prezentul, viitorul suntem noi. chiar dacă noi nu ne vizualizăm în nici unul. Trecutul stă în codul nostru ADN, prezentul e clipa de acum, care prezintă o certitudine, dar doar în prezent, adica peste o secundă va dispărea acea certitudine, iar viitorul este arta creatorului numit NOI…

  2. Parerea mea: Viitorul nu suntem NOI, viitorul este ceea ce NOI cream

  3. Dreptul la replică: Şi ceea ce NOI CREĂM reprezintă persoana noastră.

  4. glamehj on February 14, 2009 at 1:07 am said:

    Ahahaha K, n-o sa uit niciodata cand i-ai spart geamu’ cu mingea aluia de la 1 (sau 2, don’t remember cba)

  5. @ KrieppeN , faza e că pe unii din ziua de azi nu îi înteresează viitorul , ei trăiesc doar clipa .

  6. Ai multa dreptate. Nu mai avem timp pentru nimic. Bine ca ne-am trait macar copilaria din plin.

  7. O sa ma abtin de la un comment foarte lung, tot ce vreau sa spun este ca nu suntem noi aia care sa spunem care am copilarit mai bine sau am fost mai fericiti. Pentru un masochist fericirea e sa se taie(doar gandul ca o sa o faca il face fericit)…. masochistul fiind aluzie la faptul ca fericirea e vazuta in atat de multe feluri incat nu exista om sa recunoasca sau sa poata sa faca diferenta intre ele. NU EXISTA UN TIPAR hai sa nu fim o turma si sa facem unul (jucam fotbal nu fifa , mancam orice ciocolata ei nu) blablabla. Si daca reusiti sa spune-ti ceva care sa nu imi dea dreptate in afara de exemplul cu masochistul chiar m-ar face curios. Deja am scris povesti , concluzia e lasai frate sa o arda cum vor ei ca oricum intr-o zi NOI o sa fim aia pe DOS(asta daca ganditi dupa tiparul de mai sus).

  8. Apropo de dmsoara Ema ai un flow frumos in cuvinte + diactritice. INCA MAI EXISTA SPERANTA!!! (E FEMEIE!!)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post Navigation