GamesCom 2015 – The Trip

Și am plecat la GamesComshare-uiesc dragostea pe care o port pentru hitbox peste tot pe unde prind. I really love it!

Ruta:

18:00 – București
21:30 – Amsterdam
22:25 – Düsseldorf

Și înapoi, la fel.

Un scurt rezumat până în avion: București, agitatie, aeroport Otopeni, avion către Amsterdam (ca deh, nu avem ruta directă pentru că KLM) care întârzie o ora și douazeci de minute, “reroute” făcut prin Frankfurt cu Lufthansa (în loc de Amsterdam), cafea și apă plata 20 lei cât timp aștept avionaşul.

După, decoleişãn.

Găsesc locul în avion (nu stau la jeam dar nici la mijloc ), salut vecinii de palier, îmi iau la revedere de la iubită de parca merg pe ultimul drum, pun telefonul pe “mod avion”, îmi bag singurul playlist pe care îl am în telefon (Okapi tati!) în caști și zic “KrieppeN ajută!” iar avionul se ridică de la sol spre albastrul cerului.

Trec 10 minute după cuc și mă gândesc să văd ce face buton de la spătarul mâinii din partea stângă… și instant îl văd pe spate pe tipul de lângă mine . Se uită la mine confuz, mă uit la el și zic ‘da’. El închide ochii, își dă capul pe spate și își ascultă în continuare muzică. E străin. Bine că nu e român. Sau bucureștean. Îmi luam o înjurătură… Sau un ‘trai-ți-ar familia’. Și cred că dacă mai apasam o dată, se transforma în ‘să moară familia mea’. Da.

Vine domn’şoara stewardeză și ne dă să băgăm la ghiozdan. Adică să mâncăm. Mă întreabă stiuardeza ce vreau, sandwich cu salam sau cașcaval? Iau cu salam. De curcan. Și maioneză. Și cașcaval. Buna alegere! Mă întreabă ce vreau să beau, mă uit pe minibarul mobil și îi spun vin alb și un pahar de apă plată după care o întreb de vremea din Doiciland. Îmi spune că e cald și îi zic că am auzit de ploaie. Zice că de sâmbătă-duminică. Eu zbor înapoi duminică. La fix? Da. Exact.

Pleacă, și îmi beau liniștit vinul. Ajung pe la jumătate și văd că se pregătesc să mai treacă o data cu minibarul. Bag în mine ca românul cealaltă jumătate de vin și când ajunge la mine… exact: mai cer un pahar. Văd că umbla la compartimentele de bagaje și ginesc pernițe.
“- Can I have one?”, o întreb.
“- Oh, you want one?”, îmi raspunde. Zic “Sure, yeah, I just asked that!”. Mă întreabă dacă vreau și păturică. Îi spun că momentan nu și pleacă.

Deja eram la al doilea pahar și călătoria cu avionul devenea din ce în ce mai interesantă.

Buuun! Ajung în Frankfurt și trec prin aceeași rutină… du-te la check-in, treci iar prin verificarea bagajului, chestii la care mă gandeam că e normal sa se întample.

Eiii, doar că de data asta s-a produs extorsiunea, și anume: când mi-au verificat bagajul s-a gasit sticluța mea de parfum să aibă 125ml, nesimțita, din care mai aveam aproape jumătate. Hai sa zicem 55ml. Cu indulgentă. Băi, și nu vad că vine nemțoaica și îmi spune că mi-o aruncă? Incerc să îi explic că degeaba scrie pe sticlă pentru că eu oricum am jumate din cât scrie. Nu, taaati, ea o ținea pe a ei, ca deh, regeln sind regeln. În fine, ultima oara când mi-am văzut parfumul era in mâna ei, deasupra unui coș de ‘rebuturi’. Să-i f*t casa-n cur! (Cine știe, cunoaște.)

Ata ete! M-am deplasat în continuare spre terminal și am început boarding-ul. Intru în avion, salut lumea din jur… însemnând cei doi vecini de bancă și închid ochii pentru că știam deja rutina: vine tipa, îți arată cum îți pui centura, cum ți-o scoti, cum se zbenuie măștile de oxigen deasupra capului când se bese vreunu și cum ți le pui pe muie. Ah, și pe unde să fugi ‘incet, calm, Zen’ în caz de… probleme. Evacuare ce se face in liniște, natürlich.

Era deja 21:30 și se înserase bine. Pornește avionul, se sting luminile si zâmbesc crispat la germanii de lângă mine, le spun că nu e un început chiar bun dar, de fapt… care e primul gând? “Să moară, să facăăă, gata! Până aici mi-a fost, Final Destination live.” Îmi spun ‘KrieppeN-ul nostru carele ești in Ceruri‘ închid ochii și aia e, ațipesc și după un timp deschid ochii. Ce să văd: 5 minute și ajung în Düsseldorf. ‘Briiici’, imi zic. Zâmbesc la indivizi și aterizeișăn are loc.

Mă așteaptă Nimor la Düsseldorf doar că pe altă parte. Ne găsim într-un final și plecăm spre casă. Casa lui, evident.

Ajungem acăsa, fac cunoștință cu încântătorii lui părinți, îl salut respectuos pe tatăl lui, tizul meu și îi sărut mâna (dumnezeiește) mamei lui. Mâncăm și ne băgăm la somn pentru că… din seria avioane și GamesCom a doua zi.

Prima zi a fost Nimor cu mine, după… m-am descurcat singur. N-a fost greu dar a fost nasol. Era mișto să fie și el cu moa, no? Păcat că nu s-a putut. Nu-i nimic, el a dormit de a rupt patul în timp ce eu mă băteam cu halele în Köln. Și nu două, trei… ci zece. O dată m-am pierdut pentru că ăia au închis anumite zone de access și au redirectat mulțimea. Muie bă! Am vrut să filmez mult și multe dar n-am apucat, job calls. A trebuit sa stau mai mult la noi (adica la hitbox) la booth. Aveam tricoaie, hanorace, insigne… și secsi Oxy. A fost cul, overall. M-am intalnit cu familia hitbox, printre care: Martin (CEO), René, Ramin,  dansen,  Thomas A., Lothar, Xaly, Emosbloodshot, kiubee și Quiet.

Zilele trec, se termină GamesCom, ajungem la petrecerea hitbox unde bem. Nu mult, dar destul. Acolo întâlnim oameni din industrie, precum XSplit, Razer ș.a. de care facem misto. Bine, nu facem, fac. El a fost cuminte. Am întâlnit și oameni super, precum ExeCuuuuute, TiiaAurora, Kaffeekind, Danjio, și… alții… scuze de restul de care am uitat… SUNTETI TARI!

Urmează drumul spre aeroport unde mă conduce Mathias. Ajungem, fac check-in-ul la roboțel și mergem să mâncăm. La McDonald’s. Văd prețuri și oferte mai bune ca-n România, zic “Aleluia” și încep să comand. Mathias nu mai mâncase de doi ani la Mc, a mâncat acum… de zici că a vrut să recupereze.

Vine ora să mă îmbarc în acea chestie zburătoare numită si avion, cred ca ați mai auzit despre ele, și mergem la boarding. Ne luam la revedere, ne îmbrățișăm, ne sarutăm reciproc și ne jurăm iubire eternă. Glumesc. Ba nu glumesc. Glumesc când spun că glumesc. Nu.

Avionul decoleaza din Düsseldorf și ajunge în European Rastafarian Land… zis și Amsterdam. Hoinăresc Duty Free-urile pe acolo, îmi aleg niște chestii pentru frigider aka stickere si maaare anunț ce se aude, că cica avionul vine mai devreme și să fugim spre poartă. Bă, dă-ma dracului. Hai bine, fie.

Ajung la poartă, multa lume și mulți… români. Intru în avion și avionul pleacă spre România. În avion bineînțeles că a venit iar tanti să ne intrebe ce bem, ce mancam dar nu și ce f*tem. Nu că aș fi vrut să f*t dar totuși, era frumos să am ce refuza, no?

Beau un pahar de vin făcut șpriț cu apă plată, bag muzică și ațipesc. Când mă trezesc, văd luminițe pe gemulet. Hihi, am ajuns in Românica noastră. Deja pute a pișat.

Îl sun pe unul dintre cei mai buni prieteni, (Ave) Cezar(!) care era în oraș și se plictisea, vine să mă ridice de la aeroport cu cea mai frumoasă mașină din univers, VW Golf 7 GTI [o sa pun o poza], las bagajul în mașină și mergem la McCafe, luăm o cafea și ne gândim dacă are rost să băgăm somn sau nu. Decidem după 2 secunde să nu, așa că mergem în Centrul Vechi. Ajungem și vedem… nimic. Bă, așa plictiseală n-am văzut nici pe streamul lui Nimor când avea 10 followeri. Mergem să bem ceva… și acel ceva este Gatorade. La terasă în Centrul Vechi, GATORADE. Stăm puțin și ne îndreptăm către case.

C’est fini.

Ca un fel de concluzie: A fost frumos dar puțin. La anul știu că o să fie mai frumos că am deja plan, da? Sper să vină si Nimor mai multe zile și să nu doarma atât.

Multumiri: hitbox, Mathias Nimor si Nimor’s family.

Linkuri utile:

Nimor (fb, twitter, hitbox)
Oxy (fb, twitter, hitbox)
TiiaAurora (fb, twitter, hitbox)
Kaffekind (fb, twitter, hitbox)
Danjio (twitter, hitbox)
hitbox (fb, twitter, site)
XSplit (fb, twitter, site)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post Navigation