Category Archives: Personal

Altă faţă, altă atitudine

M-am gandit ca totusi ar fi mai bine sa-l tin. Vorbesc despre domeniu. Pe KrieppeN.com veti citi atat despre Gaming (stiri luate de pe TeG-Gaming.com) cat si Pastila Zilei. De asemenea veti putea viziona filmulete haioase si poze/imagini senzational (in direct si in reluare) de… funny, multumita site-ului YouClip.ro

Ce ziceti?

Sfârşit.

Exact aşa este! Cum totul se învârte în jurul a “orice început are şi un sfârşit” se pare că al meu tocmai a venit. Sau poate nu, cine ştie?

Regret multe chestii pe care le-am făcut. Defapt, cel mai rău îmi pare de lucrurile pe care nu le-am făcut atunci când trebuia. Aş fi vrut să gândesc dintr-o altă perspectivă, am fost întotdeauna încăpăţânat şi nu am vrut să ascult de nimeni şi de nimic, deşi am avut norocul să fiu înconjurat de oameni destepţi şi de la care chiar puteam învăţa ceva. Ăsta mi-a fost norocul, ce să zic.

Probabil că pentru cei care mă cunosc este un titlu trist şi nu prea înţeleg despre ce este vorba. Voi explica imediat. Celor care “dau” din greşeală peste blogul/postul asta nu pot decât să vă urez bun venit şi şedere plăcută. Asta cât mai puteţi.

Spuneam faptul că regret anumite lucruri care s-au întâmplat în viaţa mea şi că aş fi vrut să gândesc/acţionez diferit. Aşa este. Regret faptul că m-am retras din şcoală în perioada liceului, atunci când era vremea (şi vârsta) să primesc o educaţie bine-meritată. Mă bucură faptul că totuşi am pus piciorul în prag şi am continuat liceul, că doar trebuie terminat, nu? În cazul în care vă întrebaţi de ce m-am lăsat de şcoală nu am decât un răspuns în trei cuvinte: jocuri şi bani. Nu, nu mă înţelegeţi greşit, nu este vorba de jocuri de noroc, în nici un caz! Este vorba de jocuri pe calculator, mai exact un singur joc care mi-a mâncat ~11 ani din viaţă: Counter-Strike. Acum probabil vă întrebaţi de bani. Am lucrat. M-am angajat în diferite locuri şi domenii. De la “mecanic” la o sală de internet, la administrator-ul unui studio de videochat, electrician (pentru câteva luni), call center la o firmă de marketing şi studii de piaţă, DJ, promoter, project manager, assistant manager, pr manager, organizator de party-uri, editor imagine/montaj, până la consultant financiar. Peste tot cu contracte de colaborare sau doar prin “mutual agreement”. În prezent sunt… nici măcar şomer.

Cu începerea anului în curs vreau să zic că sunt destul de mândru de mine. Serios, chiar sunt! Deşi dacă am început cu dreptul, am continuat să merg cu stângul şi iar cu stângul, şchiopătând… mi-am  redresat mersul în ultimul timp. Şcoala merge foarte bine, am încetat să mă joc, mi-am făcut planuri care până la sfârşitul anului sper să se realizeze, planuri ce includ un carnet auto si îmbunătăţirea aspectului fizic, iar pe plan sentimental… ce-o vrea Dumnezeu!

Aşa că, eu… autorul blogului şi cel care a avut nick-ul “KrieppeN” pentru mai mult de 8 ani, am revenit la numele meu, şi anume Dragoş Karner. Pentru faptul că nu mai joc nimic, nu mai am nevoie de un nickname sau de o “masca”, aşa cum poate fi considerat un nick, m-am decis să revin la normal. Cel puţin ăsta tind să cred că este normalul.

Şi cum orice şut în cur este un pas înainte sau un nou început, eu sunt optimist şi sunt sigur că viitorul sună bine. Iar de data asta îi voi răspunde aşa cum trebuie.

P.S.: În cazul în care găsiţi greşeli gramaticale sau de exprimare vă sfătuiesc să treceţi cu vederea. Nu pot decât să vă urez tot binele din lume şi o viaţă cât mai frumoasă.

N-am ce…

Am ‘intrat’ destul de ciudat in noul an, 2011… Cu o raceala greu de descris, mancat numai ciorba/supa/ceai si coldrex… Intr-un final se pare ca mi-a mai trecut si ma simt cat de cat mai bine, insemnand ca pot sa mananc ca tot omul. Nu am avut cine stie ce febra, stari de voma sau scurgeri… de nas, in schimb m-a durut gatul, s-a umflat si a continuat sa-mi creeze probleme si stari de indispunere toatala.

N-am ce altceva sa scriu, totusi ma bucura faptul ca in sfarsit a trecut si ma simt mult mai bine. Revin in cel mai scurt timp cu mai multe detalii despre… nu stiu, vad eu :))

La Multi Ani 2011!

Acelasi mesaj ca si in anii precedenti.

Noul an se asterne inaintea noastra ca un volum nescris cu 365 de pagini goale. Va urez sa le scrieti numai cu lucruri bune, impliniri si fericire pentru ca la sfarsitul anului sa-l cititi cu bucurie. LA MULTI ANI ! & Un An Nou fericit! Dragostea Lui Dumnezeu sa fie cu noi toti! by Andra.

Ultimele filme vazute

Doi scheleţi se trag de piele
Comoara din sertarul gol
Cine-a-nfipt cuţitul în geam?
Urme de cuţit în aer
Cine a înjunghiat statuia?
Doi scheleţi se trag de piele
Doi cheloşi se trag de păr (parodie după filmul mai sus menţionat)
Un submarin deasupra Londrei
Urme de sânge sub apă
Doi morţi împingeau salvarea
Furnica în lanţuri
Un zâmbet de sub tramvai
Nu mă muşca de cur că ţip
Ţine-te de bidinea că îţi iau scara
Musca sare gardul
Cine a ucis agentul termic?
Uite vine un stol de râme burgheze
Ucigaşul de sub scara fără trepte
Gheţarul în flăcări

Cam atât…

Top15 KSS v2

Pentru cei care nu au downloadat Top15 KSS si nu stiu despre ce este vorba va explic: KSS = KrieppeN’s Sleeping Songs. With no further ado, this is it!

Read More →

Vremuri de mult apuse

Pe 27 Iunie 2008 scriam o chestie un articol despre vremurile de odinioara, despre copilaria noastra si tot ce a reprezentat pentru noi. Il scriam pe prima mea ‘fereastra’ catre blogging (sau ce inseamna el) si m-am simtit cool, m-am simtit ca si cand m-as fi intors in timp si as fi retrait totul, ca si cand am deschis o usa a trecutului plina de sentimente si de amintiri ‘dragalase’ dar si dureroase (in cateva cazuri).

Aşa cum scrie mare, deasupra… s-au dus vremurile alea în care stăteam în faţă blocului şi scuipam seminţe închinându-ne la o sticlă de Coca-Cola. Acum nu ne mai petrecem nici măcar un sfert de oră (15 minute) din timpul săptămânii cu prietenii în faţa (sau spatele) blocului. Acum nu mai avem timp să pierdem uitându-ne pur şi simplu la lumea de pe stradă, cum trece… fiecare cu problemele şi gândurile luiAm înţeles un lucru: lumea se schimbă, iar dacă rămâi pe loc, rişti să nu mai ai nici o şansa de a te integra în această mişcare spre “evoluţie”, sau… mai degrabă “involuţie”.

Am impresia că această “evoluţie” tinde mai mult spre individualism: nu ai timp de vechii prieteni iar noii tăi prieteni sunt colegii de muncă, nu ai timp de tine şi începi să slăbeşti, să te deshidratezi şi ajungi să-ţi vină rău pe stradă în timp ce te duci la maşină să pleci, unde crezi? la muncă.
Glumele pe care le aveam înainte parcă le făceam (sau mi se făceau) cu mai mult haz decât cele din ziua de azi. Până şi lumea era mult mai bună, până şi “baba de la parter” care ne certa să nu mai facem gălăgie, sau “nenea de la etajul 1″, unde dădeam mereu mingea sau fluturasul (atunci cand ne jucam badminton) şi îi sunam la uşă cerându-i-o de fiecare data… toţi aceştia ştiau că suntem copii şi că ne jucăm iar dacă ne certau nu o făceau cu răutate, ci din contra. Mereu a fost cineva mai în vârstă în familie care să ne înveţe şi să ne povestească problemele vieţii prin care a trecut şi să ne facă să înţelegem că nu trebuie neapărat să înveţăm din greşelile noastre, ci mai degrabă să înveţăm din greşelile altora.
Aşa cum se stie si cum s-a auzit (nimeni nu stie cine a spus-o prima oara), noi suntem Generaţia X, ultima generaţie care a savurat întradevăr, în adevăratul sens al cuvântului, copilăria.

Dacă vom continuă în acest fel nu ştiu cum va suna viitorul dar sunt sigur că nu va avea cine să-i răspundă…

Aşa cum a spus Daniel, un foarte bun prieten (unul dintre cei mai “vechi” prieteni pe care îi am si cu care înca mai ţin legătura):

Cel mai nasol lucru este sa te simti in plus acolo unde candva erai totul…

Dragoş Leasă, unul dintre artiştii care s-au făcut cunoscuţi prin intermediul internetului (dacă vă amintiţi seria “Duelul Vedetelor”), iar mai apoi a fost chemat în cluburi pentru a concerta (Club A), a compus o melodie destul de adevărată, destul de dureroasă şi nostalgică în acelaşi timp.
Fără alte adăugiri, va las s-o ascultaţi şi să vă amintiţi de vremurile de mult apuse… baftă!

Intradevar, a fost destul de dur, si sunt sigur ca ati putea adauga o gramada de intamplari pe cat de haioase, pe atat de periculoase. Sunt sigur ca daca va ganditi mai bine cat de nebuni erati in copilarie nu ati mai fi atat de precauti cum sunteti acum.

Urmatorul lucru despre care o sa va povestesc este Stuf, Vama Veche. si cum mi-am petrecut eu unul dintre cele mai frumoase weekend-uri la mare. Dar nu acum. Stay tuned!

Scrisoare de dragoste (fragment)

Nu-mi pot imagina cât de naiv şi cât de… offf, cum eram în vremurile alea. Pe 12 Iulie 2002 eu scriam o scrisoare de dragoste către o fată de care se pare că mă îndrăgostisem nebuneşte. Hmm, în 2002 aveam nici mai mult şi nici mai puţin de 16 ani. Hai, să nu vă mai ţin în suspans, iată fragmentul! Enjoy!

[…]Atunci când se uită în ochii mei mi se opreşte respiraţia şi sângele îmi fierbe cu tărie, creierul nu mai funcţionează, ochii mi se agită şi timpul parcă stă în loc.
Atunci când este în braţele mele simt că parcă aş vrea să opresc timpul şi să rămânem aşa pentru totdeauna.
Parcă lumea s-a sfârşit şi am rămas singurii supravieţuitori care trebuie să creeze un viitor asigurat prin iubirea care îi sprijină moral deoarece sufletele lor sunt ca două păsări care zboară spre un viitor plin de suprize plăcute.
Iubirea noastră este atât de intensă de parcă ar fi mai veche decât era paleoliticului. […]

Cat de prostanac eram!!! Semnele de puncţuatie precum si unele greşeli gramaticale nu au mai fost rectificate. Am copiat pur si simplu din scrisoare 🙂

Happy Birthday to… me!

Two lonely guys in the big UK! In August we’re comin’ back home! Beware!

Pauza… de Anglia

Dea! Am luat o pauza din scris. Am ajuns in Anglia si nu prea mai am timp sa stau pe net sa scriu si pe blog, desi scriu foarte des… Primele impresii sunt ca Anglia este foarte scumpa, mai ales aici in Londra, exista foarte multe natii de oameni, de la mexicani la polonezi, chinezi, indieni, romani, spanioli si irlandezi (HAHA!). Este foarte-foarte frumoasa si curata. Pacat ca este timpul destul de uratel si nu ma pot bucura in totalitate de oras, dar nu-i nimic ca tot ies.

Cand mai gasesc o portita o sa mai scriu cate ceva, poate si o poza-doua, asa la misto :D. Haidipa!