1 invite – 80 Lei
1 key – 200 Lei (un key contine 2 invite-uri)

Contact: yahoo [at] KrieppeN.com
* inlocuiti [at] cu @

Personal, le multumesc celor care indura frigul, ploi, batai si ninsoare si stau acolo crezand in ceea ce fac si sperand la un viitor mai bun. Pentru asta, va apreciez!

Si, pe ton de manelist (salam, tsa, reggeton, tsa), asa cum Rromania incet-incet devine: Sa fie special din partea lu’ eu, pentru aia care face parte din viata mea si ma ajuta sa trec peste momentele grele sau cateodata imi creeaza momente grele (ha!).

Acele persoane este, (ordinea este aleatorie, adica amestecate, mâncaţaş) se stieee: Stefanescu Adina, Ada Georgescu, Bogdan “BoOghye” Murguly, Sabina “mONITA” Serghei, George “Tezeu” Dobre, Andrei Pana, Adrian “zErO” Rauca, Ovidiu “CyclopP” Broasca, Ada “hAda” Marculetiu, Elisabeta “ely” Ivan, Elena “eLenNa” Radu, Florian “PitzY” Maracu, Nicolae “RvL” Bercu, Ionel “cashone” Gherghe, Emilia Carata.

Mesajul meu, pe un ton mai serios este: “Pentru asta, voua, va multumesc din suflet si va iubesc!”

Stiu ce spun eu aici. Am trecut si eu prin asta. Si stiu cum e. Te iert dar nu te uit.

Sunt persoane care voit, nevoit… ne ranesc atat de tare in viata incat parca nu le mai putem privi in fata ochilor. Resimtim atatea sentimente fata de ei incat parca nici noi nu le mai putem duce. Nu mai stim daca e ura, indiferenta, invidie sau pur si simplu insuportabilitate. Dar tot ce stim e ca nu vrem sa fie prin jurul nostru. Nu vrem sa avem de-a face cu ei si chiar daca se poate, sa nu ne intalnim accidental cu ei. Pur si simplu nu vrem NIMIC de la ei decat sa stea deoparte.

Cel mai patetic este cand spunem ca “dar te-am iertat draga numai ca…nu pot uita”. Si cand gresim, spunem ca am iertat si totusi ne comportam atat de oribil. Abia atunci se vede adevarata noastra iertare. La comportament. Cand aratam persoanei de langa noi, de fapt, cat de mult am vrea ca lucrurile sa fie din nou asa cum erau. Ca am face orice pentru a repara trecutul si a face persoana de langa noi sa simta iertarea noastra. Si dorinta noastra de a lua totul de la capat. Noi oamenii, suntem atat de rai. Suntem atat de orgoliosi. Incapatanati, rautaciosi, egoisti, mandrii…avem multe defecte. Si daca toate astea se aduna laolalta, nu vreau sa-mi imaginez ce iese. Zi de zi trebuie sa lasam de la noi. Zi de zi trebuie sa tindem spre perfectiune. Sa o tintim. Stiu, niciodata nu vom ajunge la ea. Dar cel putin… vom reusi pas cu pas, sa fim mai buni. Cat de fericita e viata cand esti impacat cu tine insuti. Cand nu porti pica pe nimeni si nu privesti cu dusmanie pe cel de langa tine. Cand nu faci rau numai de dragul de a-l face. Normal, totul are o limita. A fi om inseamna sa acorzi respect si sa ai pretentia sa-l si primesti inapoi. Dar in primul rand, sa-l acorzi. Si tine minte, CEEA CE OFERI, ACEEA VEI PRIMI INAPOI. Si daca nu vei primi, cu atat mai bine. Tu ai fost elegant si om de caracter. Ca asta inseamna sa fii om de caracter si om puternic. Sa treci peste toate cu capul sus, zambind. Si cand viata e prea grea, iertarea e prea grea… sa lasi sa iti curga o lacrima in camaruta ta, nu de fata cu ceilalti. Nu vrei sa le dai satisfactie nu? Crede-ma, iti spun din proprie experienta. Mult mai frumoasa va fi viata trecand prin ea zambind. Si iertand. Exista o lege aspra… cand impotriva noastra se comite o dureroasa nedreptate nu ne putem vindeca decat dupa ce iertam. Si asta asa este. Chiar daca ti-a furat totul din viata. Chiar daca ai ramas gol si fara de nimic. Nu mai ai prieteni, nu mai ai viata, si ti-a luat pana si ultima urma de demnitate…iarta. Pana la urma urmei se spune ca, iertarea e cea mai frumoasa razbunare. Iarta….

Iubeşte-ţi aproapele – şi dacă se întâmplă să fie înaltă, veselă şi seducătoare, îţi va fi cu atât mai uşor.

Ce ziceti?

Regret multe chestii pe care le-am făcut. Defapt, cel mai rău îmi pare de lucrurile pe care nu le-am făcut atunci când trebuia. Aş fi vrut să gândesc dintr-o altă perspectivă, am fost întotdeauna încăpăţânat şi nu am vrut să ascult de nimeni şi de nimic, deşi am avut norocul să fiu înconjurat de oameni destepţi şi de la care chiar puteam învăţa ceva. Ăsta mi-a fost norocul, ce să zic.

Probabil că pentru cei care mă cunosc este un titlu trist şi nu prea înţeleg despre ce este vorba. Voi explica imediat. Celor care “dau” din greşeală peste blogul/postul asta nu pot decât să vă urez bun venit şi şedere plăcută. Asta cât mai puteţi.

Spuneam faptul că regret anumite lucruri care s-au întâmplat în viaţa mea şi că aş fi vrut să gândesc/acţionez diferit. Aşa este. Regret faptul că m-am retras din şcoală în perioada liceului, atunci când era vremea (şi vârsta) să primesc o educaţie bine-meritată. Mă bucură faptul că totuşi am pus piciorul în prag şi am continuat liceul, că doar trebuie terminat, nu? În cazul în care vă întrebaţi de ce m-am lăsat de şcoală nu am decât un răspuns în trei cuvinte: jocuri şi bani. Nu, nu mă înţelegeţi greşit, nu este vorba de jocuri de noroc, în nici un caz! Este vorba de jocuri pe calculator, mai exact un singur joc care mi-a mâncat ~11 ani din viaţă: Counter-Strike. Acum probabil vă întrebaţi de bani. Am lucrat. M-am angajat în diferite locuri şi domenii. De la “mecanic” la o sală de internet, la administrator-ul unui studio de videochat, electrician (pentru câteva luni), call center la o firmă de marketing şi studii de piaţă, DJ, promoter, project manager, assistant manager, pr manager, organizator de party-uri, editor imagine/montaj, până la consultant financiar. Peste tot cu contracte de colaborare sau doar prin “mutual agreement”. În prezent sunt… nici măcar şomer.

Cu începerea anului în curs vreau să zic că sunt destul de mândru de mine. Serios, chiar sunt! Deşi dacă am început cu dreptul, am continuat să merg cu stângul şi iar cu stângul, şchiopătând… mi-am  redresat mersul în ultimul timp. Şcoala merge foarte bine, am încetat să mă joc, mi-am făcut planuri care până la sfârşitul anului sper să se realizeze, planuri ce includ un carnet auto si îmbunătăţirea aspectului fizic, iar pe plan sentimental… ce-o vrea Dumnezeu!

Aşa că, eu… autorul blogului şi cel care a avut nick-ul “KrieppeN” pentru mai mult de 8 ani, am revenit la numele meu, şi anume Dragoş Karner. Pentru faptul că nu mai joc nimic, nu mai am nevoie de un nickname sau de o “masca”, aşa cum poate fi considerat un nick, m-am decis să revin la normal. Cel puţin ăsta tind să cred că este normalul.

Şi cum orice şut în cur este un pas înainte sau un nou început, eu sunt optimist şi sunt sigur că viitorul mă sună bine. Iar de data asta îi voi răspunde aşa cum trebuie.

P.S.: În cazul în care găsiţi greşeli gramaticale sau de exprimare vă sfătuiesc să treceţi cu vederea. Nu pot decât să vă urez tot binele din lume şi o viaţă cât mai frumoasă.

N-am ce altceva sa scriu, totusi ma bucura faptul ca in sfarsit a trecut si ma simt mult mai bine. Revin in cel mai scurt timp cu mai multe detalii despre… nu stiu, vad eu :))

Noul an se asterne inaintea noastra ca un volum nescris cu 365 de pagini goale. Va urez sa le scrieti numai cu lucruri bune, impliniri si fericire pentru ca la sfarsitul anului sa-l cititi cu bucurie. LA MULTI ANI ! & Un An Nou fericit! Dragostea Lui Dumnezeu sa fie cu noi toti! by Andra.

Cam atât…